În mai 2019, Jurnalul oficial al Uniunii Europene a publicat un document de șapte pagini intitulat ”Recomandarea Consiliului în ceea ce privește o abordare globale asupra predării și învățării limbilor”. Obiectivul urmărit de Consiliul Uniunii Europene este la fel de simplu pe cât este de impresionant și ambițios: este esențial ca cetățenii UE să cunoască cel puțin două limbi străine în plus față de limba lor maternă.

Deja, pe vremea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, creată în 1951, italiana, franceza, germana și olandeza erau cele patru limbi oficiale recunoscute de cele șase țări fondatoare — Italia, Franța, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg. După aderarea noilor state membre la Comunitatea Europeană, numărul de limbi oficiale a crescut. Mai întâi în 1973, cu adăugarea englezei și danezei, urmate greacă, de spaniolă și de portugheză în anii 80. De-a lungul timpului, s-au alăturat listei și alte limbi, în paralel cu crearea și extinderea Uniunii Europene, până ce s-a ajuns la un total de 24 de limbi oficiale și mai mult de 60 de limbi minoritare și regionale.

Multilingvismul, unul dintre principiile fondatoare ale UE, este considerat de către instituțiile europene atât ca fiind capacitatea unei persoane de a se exprima în mai multe limbi (ceea ce este definit ca ”plurilingvism”) cât și ca însemnând coexistența mai multor comunități lingvistice într-o zonă geografică dată.

Pe lângă avantajele comerciale și industriale evidente, promovarea învățării limbilor străine favorizează înțelegerea reciprocă între oameni din diferite culturi, facilitează dezbaterile publice transnaționale și consolidează identitatea europeană. Cu alte cuvinte, multilingvismul are o dimensiune strategică pentru Europa și, în termenii Consiliului Uniunii Europene, ”competențele multilingve stau la baza viziunii unui spațiu european de învățământ”.

În stadiul în care ne aflăm, învățarea limbilor de către cetățenii europeni este doar un proiect pe o foaie de hârtie. Dacă ne uităm la datele publicate de Eurostat, puțin peste jumătate din cetățenii europeni afirmă că sunt capabili să poarte o conversație într-o a doua limbă. Doar unul din cinci cetățeni poate vorbi două limbi în plus față de limba sa maternă, în timp ce mai puțin de una din zece persoane poate vorbi mai mult de trei limbi. Procentul variază în mod natural de la o țară la alta, precum și în funcție de grupa de vârstă și profesia fiecărui cetățean (nu se constată nicio diferență majoră între bărbați și femei, de altfel).

De exemplu, în timp ce aproape 73 la sută dintre cetățenii cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani vorbesc cel puțin o limbă străină, această rată scade treptat pentru fiecare grup de vârstă succesiv, ajungând în final la 55 la sută în rândul cetățenilor cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani.

Potrivit Eurostat, engleza este cea mai cunoscută și vorbită limbă străină din Uniunea Europeană, ceea ce nu este surprinzător. Este limba cel mai frecvent studiată în învățământul primar și secundar inferior (de aproximativ 98 la sută dintre elevi). Franceza este pe locul doi (33 la sută dintre elevi), urmată de germană (23 la sută) și spaniolă (17 la sută).

În multe țări, inclusiv în Italia, a început să fie studiată o a treia limbă. Franceza este studiată ca a treia limbă de peste 50 la sută dintre elevii din învățământul secundar inferior din Irlanda, Italia, Olanda, România, și Portugalia. Germana este studiată ca a treia limbă de mai mult de jumătate dintre elevii din Danemarca și Polonia, în timp ce mai mult de jumătate dintre elevii francezii studiază spaniola. În ceea ce privește italiana, aceasta este studiată de 57 la sută dintre elevii maltezi, 10 la sută dintre elevii croați și 4 la sută dintre elevii francezi.

Dar, dincolo de procentul de elevi care urmează cursuri de limbi străine, este necesar să știm câți dintre ei vor fi cu adevărat în măsură să le asimileze și vor avea ocazia să le și practice. Într-adevăr, deși datele oficiale privind vârsta la care se învață limbile străine sunt încurajatoare, alte cercetări privind stăpânirea acestor limbi dezvăluie diferențe semnificative între elevii din diferite țări europene.

Primul studiu comparativ privind eficiența de învățare a limbilor străine, publicat în iunie 2012, a evidențiat faptul că rezultatele variază considerabil de la o țară europeană la alta. De exemplu, 82 la sută dintre studenții suedezi stăpânesc limba engleză, comparativ cu 27 la sută dintre studenții spanioli și 29 la sută dintre studenții polonezi. Unele țări, precum Italia, nu au fost incluse în acest studiu (dar vor face parte din ediția următoare planificată peste câțiva ani).

Un mozaic complex

După spusele Nathaliei Baïdak, coordonator de analiză și cercetare în cadrul Agenției Executive pentru ”Educație, Audiovizual și Cultură” (EACEA), care conduc programe și activități în numele Comisiei Europene, realitatea faptelor arată că ne confruntăm cu un mozaic complex. „Pe de-o parte, este încurajator să vedem că astăzi copiii încep să studieze limbi străine tot mai devreme: între 6 și 8 ani în practic toate țările Uniunii Europene. Cu douăzeci de ani în urmă, abia în jurul vârstei 10-11 ani își începeau ucenicia ”, ne-a explicat Nathalie Baïdak. „Pe de altă parte, analizând mai atent numerele, există diferențe uriașe între țări și încă mai sunt multe de făcut pentru a îmbunătăți studiul celei de-a doua limbi străine.”

Potrivit acesteia, succesul în învățarea limbilor străine se bazează în esență pe doi factori: eficacitatea predării limbilor străine în sistemul școlar și expunerea la limbi în mediul în care trăim. Prin urmare, nu este necesară doar consolidarea rolului școlilor (investind în formarea cadrelor didactice și asigurând o mai bună continuitate între școlile primare și cele secundare, de exemplu), ci și expunerea mai îndelungată a copiilor la limbi străine, în special prin favorizarea proiecției de filme subtitrate și nu dublate, așa cum se întâmplă în țările din nordul Europei. În acest sens, implementarea internetului și video-urilor la cerere au contribuit în mare măsură la învățarea limbilor străine, în special a limbii engleze. 

Ultimele studii ale lui Eurydice  – rețeaua europeană de informații despre educație, al cărei obiectiv este de a oferi factorilor de decizie politici din statele membre informații actualizate și fiabile pe care să se bazeze reformele educaționale – arată nevoia de a adopta o abordare ad-hoc a predării limbilor străine într-o Europă polivalentă.

În acest sens, raportul Eurydice intitulat „Cifre-cheie pentru predarea limbilor la școală în Europa” analizează șaizeci de indicatori cu privire la studiul limbilor, ținând cont de variabile precum oferta de limbi din programa de educație obligatorie, numărul de ore dedicate integral predării limbilor străine, mobilității transnaționale a cadrelor didactice și studenților, și măsuri de sprijinire a limbii pentru elevii migranți nou-veniți.

Simona Baggiani, analistă a sistemelor și politicilor educaționale europene din serviciul italian Eurydice și membru al agenției Erasmus+/INDIRE, afirmă că „în acest aspect, Italia prezintă semne de îmbunătățire. În 2003, de exemplu, predarea obligatorie a limbii engleze a fost introdusă încă din primul an de școală primară. În plus, elevii italieni, la fel ca aproximativ 60 la sută dintre elevii europeni, încep să învețe o a doua limbă străină încă din gimnaziu. ”

Dar în Italia, ca și în alte părți din Europa, învățarea limbii variază de la o regiune la alta. În raportul Invalsi din 2019, studenții din nordul Italiei au obținut în medie cele mai bune rezultate în ceea ce privește ascultarea și înțelegerea limbii engleze, în comparație cu studenții din centrul și sudul Italiei. Această situație este similară cu cea care rezultă din sondajul internațional Pisa (Programul internațional pentru monitorizarea realizării studenților), unde rezultatele, care depășesc media OCDE din nord, scad treptat spre sud, ajungând în cele din urmă sub media OCDE.

Pentru a se asigura învățarea eficientă a limbilor străine la școală trebuie utilizate și alte mijloace importante. „În fruntea acestor mijloace se află programul Erasmus+ și toate stimulentele pentru mobilitatea transnațională a studenților (nu numai academicieni, ci și la nivel secundar) puse la dispoziție de Uniunea Europeană”, spune Simona Baggiani. Mobilitatea studenților joacă un rol crucial în dobândirea celor mai bune abilități lingvistice. Ca atare, Uniunea Europeană s-a angajat să investească până la 30 de miliarde între 2021 și 2027 pentru a face programul mai incluziv. Dar eforturile vor trebui să fie dublate pentru ca cetățenii să vorbească mai multe limbi, așa cum recomandă Consiliul Uniunii Europene.