Ca urmare a crizei financiare din 2007-2008, ”instaurarea unei Europe mai sociale” a devenit unul dintre obiectivele Comisiei Juncker. Una dintre mantrele politice care a ieșit în evidență și a semnificat această schimbare în priorități a fost „echilibrarea dimensiunii economice și sociale” ale Europei. În orice caz, astăzi, noua Comisie Von der Leyen pare să fie mult mai concentrată pe instaurarea unui Pact Verde European . Se merită, prin urmare, să punem întrebarea: este verdele noul roșu?

Are în vedere Pactul Verde European nevoile societății?

„În cadrul Pactului Verde European, dimensiunea socială va juca un rol important atât în ceea ce privește implementarea, cât și în setarea obiectivelor”, reasigură Francesco Corti, un cercetător postdoctoral la Universitatea din Milan. El adaugă că ”în final, sănătatea indivizilor ce aparțin claselor sociale mai joase este cea mai afectată de inacțiunea climatică”.

„Presupun că întrebarea este mai degrabă dacă CE are câteva obiective sociale independente față de Pactul Verde”. Corti crede că răspunsul trebuie să fie pozitiv. „Comisia Europeană a menționat clar că instaurarea unei Directive Cadru în ceea ce privește salariile minime, o schemă de șomaj europeană și o garanție pentru copii sunt printre obiectivele principale ale mandatului următor”.

În orice caz, după spusele lui David Adler, coordonator politic al Democrației în Mișcarea Europeană 2025 (DIEM25), o mișcare care a publicat un Nou Pact Verde înainte de ultimele alegeri europene, dar a eșuat să obțină vreun scaun în Parlamentul European, „Pactul Verde [al CE] a fost primit ca fiind o soluție vizionară pentru criza climatică: cele mai ambițioase obiective din lume, primul continent cu zero emisii din lume, cel mai mare plan ”de la fermă la consumator”. Din păcate, lumea și-a fixat standardele prea jos — iar UE nu a țintit suficient de sus.”

Adler susține că Pactul Verde European al CE ”nu face niciun efort pentru a ajunge în colțurile continentului care suferă cel mai mult după ani de austeritate, șomaj, boală, și condiții de viață indecente”. ”Este pur și simplu prea mic, prea încet, și prea prins într-un model de creștere economică care recompensează performanțele financiare în defavoarea sănătății oamenilor și a habitatului acestora”, a adăugat acesta.

Monitorul de Drepturi Sociale al SOLIDAR

Pe cât de mult eforturile CE în domeniul social după plecarea lui Jean Claude Juncker continuă să fie dezbătute, este incontestabil faptul că Ursula von der Leyen a moștenit de la predecesorul ei cel puțin două noutăți instituționale majore: așa-numitul Plan Juncker (Plan de Investiții European pentru Europa) și Pilonul European de Drepturi Sociale (EPSR).

În 2017, ESPR a fost descris ca fiind o etapă cheie de către mulți experți europeni. În ochii factorilor de decizie politică, EPSR-ul ar fi pavat calea pentru inovații majore în câmpul politicilor sociale la nivel european.

Oricum, în noiembrie 2019, SOLIDAR (o Rețea Europeană de organizații de societăți civile bazate pe membri) a publicat raportul său anual, Monitorul de Drepturi Sociale. Studiul este bazat pe date Eurostat și oferă informații despre situația drepturilor sociale din 15 țări UE plus Serbia. Acesta ia în calcul situația standardelor sociale în termeni de egalitate de șanse, condiții echitabile de lucru, protecție socială și incluziune. În mod crucial, Monitorul Social analizează, de asemenea, în ce măsură aceste nevoi sociale respectă Recomandările Specifice de Țară (CSR) eliberate de Comisia Europeană în contextul mecanismului de guvernare a Semestrului European.

Figura 1 de mai sus oferă o prezentare generală a indicatorilor cantitativi pe care monitorul se bazează, în timp ce unealta interactivă de mai jos arată, pentru fiecare stat membru UE, evaluările calitative ale CSR-urilor realizate de SOLIDAR, precum și alte detalii.

A reușit EPSR-ul să se ridice la nivelul așteptărilor?

Raportul spune că este îngrijorător că „în ciuda introducerii Tabloului de Marcaj Social”, o inovație destinată monitorizării performanței Statelor Membre care a urmat proclamația instituțională a EPSR, “Recomandările Specifice de Țară ale Comisiei Europene continuă să fie centrate în jurul indicatorilor macroeconomici și eșuează să pună la baza lor obiectivele sociale ale Europei”.

Din moment ce raportul a apărut aproape acum doi ani, după proclamația instituțională a Pilonului European de Drepturi Sociale (EPSR), merită să ne întrebăm dacă EPSR-ul s-a ridicat la nivelul așteptărilor.

Conform Laurei Bonfils, coordonator de Politică Socială la SOLIDAR, în lumina instaurării ESPR-ului, ”a fost o evoluție pozitivă a Semestrului”. În orice caz, ce am văzut până acum, „nu este de ajuns”. ”Recomandările [CE] se concentrează de obicei pe dimensiunea economică”, a adăugat ea. Bonfils își reînnoiește apelul pentru un ”mai bun echilibru între recomandările economice și sociale în cadrul CSR-urilor”.

Dar întrebarea rămâne: este realistic să ne imaginăm că lucrurile se pot schimba rapid în mai bine în mijlocul integrării Pactului Verde European? Și în contextul actualei majorități din PE, formată din Partidul Popular European (PPE), Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) și de liberali (RE), cine ar trebui să fie considerat responsabil pentru aducerea promisiunii inițiale a lui Juncker — de a resuscita Modelul Social European — în realitate?

Dintr-un punct de vedere ideologic, ar fi natural să arătăm cu degetul spre grupul S&D. Dar ingenios, Von der Leyen l-a numit pe Frans Timmermans, liderul și principalul candidat al S&D la alegerile trecute din PE, ca Vice-Președinte responsabil pentru Pactul Verde European. Cu alte cuvinte, el va fi ocupat cu partea verde. Între timp, o parte din electoratul S&D va continua să-l judece pe el și pe grupul său pentru o mare parte din roșul care va veni sau nu de la Bruxelles.