În Decembrie 2015, 195 de membre ale United Nations Framework Convention on Climate Change au acceptat să “limiteze creșterea temperaturii la 1.5 °C deasupra nivelelor preindustriale” în Acordul de la Paris. Pentru câteva orașe din Europa, adăpostind milioane, pragul de 1.5°C a fost deja atins. O investigație exclusivă realizată de European Data Journalism Network (EDJNet) arată că în mare parte din Andaluzia, în jurul zonei Baltice (unde încălzirea este accentuată de căldura mării mai degrabă decât de cea produsă de pământ)  și în sud-estul României, temperaturile medii în secolul al 21-lea erau deja cu 1.5 grade mai ridicate decât în secolul 20, afectând speranța de viață a europenilor, sănătatea lor și bunăstarea. Creșterea de 1.5°C a temperaturii e o țintă globală și zonele care se încălzesc mai rapid nu deviază de la acest obiectiv; oamenii de știință s-au așteptat de zeci de ani la faptul că regiunile polare se vor încălzi mai mult decât zonele mai apropiate de ecuator.

În Granada, Cordoba și Málaga, toate orașe Andaluziene, media anuală de temperatură în secolul al 21-lea a fost de cel puțin 1.6°C mai mare decât în secolul 20. În București, capitala României, temperaturile au crescut cu 1.4°C. Creșterea relativă cu nivelele preindustriale, o perioadă des considerată a fi situată între 1850–1900, este probabil mai mare. Prin contrast, orașele de pe coasta Atlanticului au experimentat cel mai scăzut nivel de încălzire.

Aceste constatări sunt rezultatul unei analize a peste 100 de milioane de puncte de date puse la dispoziție de European Centre for Medium-Range Weather Forecasts (ECMWF), o organizație internațională care evaluează așa-numitele „re-analizări” a datelor legate de vreme, bazate pe o varietate de surse precum stații meteo, baloane meteorologice, balize și observații din satelit. Aceasta este prima oară când datele reanalizărilor au fost putut accesate ușor la o asemenea scară. Astfel de date sunt propice studiului modelelor meteorologice pe perioade care se întind de-a lungul unui secol, pentru că armonizează intrări din mii de surse de date și fac posibile comparațiile în timp și spațiu.  În timp ce valorile absolute pot diferi față de datele colectate direct la stațiile meteorologice, în special pentru că orașele experimentează “efectul de insulă de căldură”, asta însemnând că temperaturile din orașe pot fi cu 10°C mai mari ca în mediul rural care le înconjoară, trendurile generale rămân aceleași. 

Aruncând o privire la datele zilnice, EDJNet a putut demonstra cum numărul de zile calde și reci a variat în ultimii 117 ani. Spre exemplu, în Split, al doilea cel mai mare oraș din Croația, numărul de zile în care temperatura medie a atins 27°C s-a deplasat de la mai puțin de una pe an în secolul 20 la 14 pe an în secolul 21.

În schimb, numărul zilelor reci a scăzut în majoritatea orașelor. În capitala letonă Riga, numărul zilelor în care temperatura medie a fost sub -1°C s-a deplasat de la 75 pe an în ultimul secol la 57 în cel de-al 21-lea. Informația atât de detaliată permite o evaluare precisă a impactului local provocat de schimbarea temperaturii.

Efectele căldurii asupra sănătății, crimei și abilităților cognitive

Chiar dacă sunt limitate la câteva grade sau mai puțin, creșterile de temperatură pot avea consecințe severe, a spus Mojca Dolinar, conducătorul departamentului de climatologie din cadrul Agenției de Mediu Slovenă, o organizație guvernamentală. O atmosferă mai călduroasă poate absorbi mai multă apă înainte să o elibereze sub forma ploii, a explicat aceasta. Acest lucru presupune că perioadele dintre reprizele de ploaie devin mai lungi și secetele mai severe. Pe de altă parte, precipitațiile, din cauza unei mai mari concentrații de apă în atmosferă, tind să fie mai concentrate, conducând la inundații mai severe.

Temperaturile mai ridicate, în special valurile de căldură, au fost responsabile pentru câteva mii de decese din 2000 încoace. Valul de căldură din 2003 a rezultat în peste 70,000 de decese în plus în jumătatea de vest a continentului. În ciuda punerii în scenă a unor planuri naționale privitoare la căldură în mai multe țări,  o analiză a legăturii dintre căldură și mortalitate în 9 orașe europene a arătat că, chiar dacă mortalitatea în exces a scăzut în Paris, Roma și Atena din 2003, temperaturile mai ridicate încă provoacă decese în exces, nu numai în orașele sudice. Orașele nordice sunt mai vulnerabile la stresul provocat de căldură decât cele care se confruntă deja cu căldură în mod regulat. În Madrid, de exemplu, mortalitatea (relativă zilelor necaniculare) crește când temperatura medie zilnică depășește 21°C, contrar celor 19°C care trebuie atinse în Stockholm.

Mortalitatea în exces cauzată de așa-numitul val de căldură “Lucifer” din 2017, în timpul căruia temperaturile au crescut până la peste 40°C în Balcani, Italia și Spania, și de valul de căldură din 2018 din nordul Europei nu au fost încă analizate de autoritățile naționale de sănătate sau de academicieni.

Valurile de căldură sunt cele mai mortale, însă temperaturile ridicate afectează europenii în mai multe privințe. Cercetătorii au arătat că elevii performează mai puțin bine, în special la matematică, când temperatura medie zilnică crește peste 22°C. În 415 din cele 558 de orașe analizate de EDJNet, numărul de zile de școală pe an cu o temperatură medie zilnică de peste 22°C a crescut în secolul 21, comparativ cu al 20-lea. Increased. În Sevilia spre exemplu, elevii au suferit în medie 12 zile pe an datorită temperaturilor de peste 22°C în secolul al 20-lea. Acest număr s-a dublat la 24 pe an în secolul 21. Consecințele unui mediu mai cald asupra performanței academice a elevilor europeni nu au fost încă evaluate.

Criminaliștii au știut din 1980 că, cel puțin în Statele Unite, numărul de crime violente crește odată cu temperatura. În Europa, în ciuda temperaturilor crescânde, nicio agenție națională a crimei sau academică nu a încercat să replice analiza.

Transportul feroviar și rutier sunt de asemenea afectate de temperaturile în creștere, din moment ce asfaltul înmoaie drumurile până în punctul în care câteva dintre ele sunt nevoite să fie închise în timpul zilelor ieșit din comun de călduroase. Tranzitul feroviar din orașe (trenuri supraterane și tramvaie) pot suferi de zbuciumarea șinelor din moment ce metalul șinei se expandează și devine instabil. Acest lucru poate cauza întârzieri și, cum s-a întâmplat în subteranul din Washington D.C. în 2012, deraieri.

În ciuda efectelor pe care temperaturile mai ridicate le-au avut asupra orașelor europene, este greu să vedem eforturi de adaptare concrete la nivel local. Câteva planuri naționale de schimbare a climei combină lupta împotriva schimbării climei cu adaptarea la temperaturi mai ridicate. Schimbarea climei poate fi combătută doar prin păstrarea hidrocarburilor în pământ și captarea carbonului din atmosferă niciuna dintre opțiuni nu a produs rezultate până acum), în timp ce adaptarea la temperaturi mai ridicate presupune asigurarea că așezările umane rămân locuibile sub amenințarea unui clime schimbătoare. Planurile naționale sunt deseori limitate instrumentelor regulatoare, cum este impozitarea incitativă pentru energia regenerabilă. Când vine vorba de crearea spațiilor verzi pentru a limita efectul de insulă de căldură și, prin urmare, mortalitatea din cauza valurilor de căldură, de upgradarea rețelei de transport local pentru a îl face mai rezilient la căldură sau de instalarea dispozitivelor de răcire în sălile de clasă, orașele sunt pe cont propriu.

În săptămânile următoare, EDJNet va publica o serie de articole despre impactul local al creșterii temperaturilor în orașe europene specifice, și va investiga dacă și ce fel de măsuri pregătesc, autoritățile locale și ceilalți acționari, pentru a diminua efectele adverse ale creșterii temperaturilor.